a iubi Totul, a i iubi pe toți este cel mai simplu și mai natural mod de a atinge deplina realizare. Nu necesită renunțare, este o extindere a sentimentului nostru interior de iubire pentru a cuprinde și a îmbrățișa totul…
Citește mai departeCiclul Jupiter-Uranus: Convergențe ale descoperirilor științifice
La începutul cercetărilor mele, am fost atenționat asupra posibilității existenței unui tipar ciclic în istorie, corelat cu ciclul Jupiter-Uranus, atunci când am observat că o serie de coincidențe celebre din istoria științei, în care doi sau mai mulți oameni de știință au adus practic simultan descoperiri majore în arena publică, au coincis cu o conjuncție Jupiter-Uranus.
Unul dintre primele cazuri întâlnite, citat frecvent de istoricii științei, a fost cel în care Kepler și Galilei au făcut publice, în mod independent, la câteva luni distanță unul de celălalt, descoperirile lor separate care au confirmat teoria copernicană a sistemului solar. În vara anului 1609, Kepler a publicat la Praga lucrarea revoluționară Astronomia Nova, în care a introdus primele sale două legi ale mișcării planetare (care afirmă că planetele se mișcă pe orbite eliptice măturând arii egale în perioade de timp egale), rezolvând astfel problema planetelor cu care astronomii se luptaseră timp de două milenii. În aceeași vară, Galileo a făcut prima demonstrație publică a telescopului (în fața Senatului venețian); apoi, la Padova, între octombrie 1609 și ianuarie 1610, și-a îndreptat telescopul pentru prima dată spre ceruri și a descoperit stelele individuale “incredibil de numeroase” ale Căii Lactee, craterele de pe Lună, petele de pe Soare, cei patru sateliți ai lui Jupiter, fazele lui Venus și alte fenomene cerești pe care le-a găsit în sprijinul ipotezei copernicane. La 12 martie 1610, a publicat Sidereus Nuncius (“Mesagerul înstelat”), relatarea epocală a observațiilor sale (întreaga perioadă a coincis și cu tranzitul personal al lui Galileo al lui Uranus în opoziție cu Uranus natal, citat anterior). Combinația celor două evenimente—publicarea descoperirilor matematice ale lui Kepler și descoperirile telescopice ale lui Galileo—a oferit lumii științifice un spectaculos cumul de dovezi care au susținut eficient teoria heliocentrică, au adus-o în atenția publicului larg și au pus bazele succesului final al revoluției copernicane. Jupiter și Uranus se aflau în conjuncție strânsă (mai puțin de 5°) la momentul ambelor apariții, după ce s-au aflat la mai puțin de 15° una față de cealaltă în perioada de paisprezece luni cuprinsă între aprilie 1609 și iunie 1610.
Citește mai departe