Anima Mundi

La începutul cercetărilor mele, am fost atenționat asupra posibilității existenței unui tipar ciclic în istorie, corelat cu ciclul Jupiter-Uranus, atunci când am observat că o serie de coincidențe celebre din istoria științei, în care doi sau mai mulți oameni de știință au adus practic simultan descoperiri majore în arena publică, au coincis cu o conjuncție Jupiter-Uranus.

Unul dintre primele cazuri întâlnite, citat frecvent de istoricii științei, a fost cel în care Kepler și Galilei au făcut publice, în mod independent, la câteva luni distanță unul de celălalt, descoperirile lor separate care au confirmat teoria copernicană a sistemului solar. În vara anului 1609, Kepler a publicat la Praga lucrarea revoluționară Astronomia Nova, în care a introdus primele sale două legi ale mișcării planetare (care afirmă că planetele se mișcă pe orbite eliptice măturând arii egale în perioade de timp egale), rezolvând astfel problema planetelor cu care astronomii se luptaseră timp de două milenii. În aceeași vară, Galileo a făcut prima demonstrație publică a telescopului (în fața Senatului venețian); apoi, la Padova, între octombrie 1609 și ianuarie 1610, și-a îndreptat telescopul pentru prima dată spre ceruri și a descoperit stelele individuale “incredibil de numeroase” ale Căii Lactee, craterele de pe Lună, petele de pe Soare, cei patru sateliți ai lui Jupiter, fazele lui Venus și alte fenomene cerești pe care le-a găsit în sprijinul ipotezei copernicane. La 12 martie 1610, a publicat Sidereus Nuncius (“Mesagerul înstelat”), relatarea epocală a observațiilor sale (întreaga perioadă a coincis și cu tranzitul personal al lui Galileo al lui Uranus în opoziție cu Uranus natal, citat anterior). Combinația celor două evenimente—publicarea descoperirilor matematice ale lui Kepler și descoperirile telescopice ale lui Galileo—a oferit lumii științifice un spectaculos cumul de dovezi care au susținut eficient teoria heliocentrică, au adus-o în atenția publicului larg și au pus bazele succesului final al revoluției copernicane. Jupiter și Uranus se aflau în conjuncție strânsă (mai puțin de 5°) la momentul ambelor apariții, după ce s-au aflat la mai puțin de 15° una față de cealaltă în perioada de paisprezece luni cuprinsă între aprilie 1609 și iunie 1610.

Citește mai departe

Astfel, apariția unui complex arhetipal în noi poate servi ca o fereastră către un univers, într-adevăr o ușă și o cale, dar poate servi și ca un zid de închidere, o graniță și o barieră impermeabilă care creează efectiv o limită pentru universul nostru de posibilități. Numai o conștientizare critică a acestei limite potențiale și un act de imaginație pentru a o transcende pot deschide orizontul universului nostru. Am constatat că o astfel de conștientizare este mediată cel mai eficient de recunoașterea complexelor și dinamicilor arhetipale dominante ale unui anumit timp, fie pentru un individ, fie pentru o întreagă civilizație, și că această recunoaștere este potențată extraordinar de cunoașterea planetelor care sunt aliniate în ce moment și pentru cât timp, a căror înțelegere întemeiată poate oferi o perspectivă crucială, de neînlocuit, asupra dinamicilor arhetipale în schimbare ale vieții.

În acest sens, chiar și atunci când corelațiile observate implică cele mai grave și mai întunecate chestiuni, perspectiva astrologică arhetipală indică posibilitatea unei eliberări neașteptate din anumite condiții altfel implacabil de constrângătoare.

Citește mai departe

Ne putem imagina o ilustrare topografică a unei conjuncții Saturn-Neptun ca pe o stâncă abruptă care se prăbușește în vasta întindere a oceanului. Urmând legile fizicii, apa va eroda roca în timp – ceea ce inițial pare a fi o stâncă indestructibilă devine în cele din urmă nisip subțire și maleabil. Ulterior, pe măsură ce acest pământ se dizolvă treptat, focul vulcanic din miezul Pământului erupe în noi munți care se ridică deasupra oceanelor. Și astfel, aceste procese de creație surprind influența ciclică a elementelor: pământ, apă, foc și aer. Privind înapoi la istoria recentă, mulți dintre noi își pot aminti ultima conjuncție a lui Saturn cu Neptun în Capricorn: noiembrie 1989, marcând căderea Zidului Berlinului și prăbușirea imperiului sovietic. Ceea ce înainte de acel moment părea indestructibil, s-a descompus vertiginos – o reacție în lanț care a dus în cele din urmă la prăbușirea întregii Uniuni Sovietice.

Următoarea conjuncție Saturn-Neptun va avea loc în punctul 0° Berbec, primul grad al zodiacului, marcând la rândul său nașterea unei noi ere. Conjuncția va fi aproape exactă în iulie 2025 și se va perfecta la 0° Berbec pe 20 februarie 2026. Prevestește aceasta o naștere de foc din pântecele oceanului?

Citește mai departe

Un ciclu sinodic este generat prin luarea în considerare a mișcării relative a două planete în jurul Pământului. Cel mai cunoscut dintre aceste cicluri este ciclul de lunație, care depinde de pozițiile relative ale Soarelui, Lunii și Pământului. Este un ciclu de o importanță incomensurabilă pentru formele de viață de pe această planetă.

Dar dacă ne interesează istoria lumii, trebuie să ne îndreptăm spre ciclurile sinodice lente ale planetelor exterioare: Jupiter-Saturn, Uranus-Neptun, Saturn-Pluto, Pluto-Neptun și toate celelalte. Aceste cicluri se numără printre cele mai puternice instrumente pe care le avem pentru a prevedea evenimentele mondiale, deoarece, pe măsură ce trec prin fiecare aspect major—conjuncție, sextil crescător, careu crescător, trigon crescător, opoziție, trigon descrescător, careu descrescător, sextil descrescător—ne oferă confirmări suplimentare ale temelor ciclului. Atunci când ajungem în ultimele faze ale unui ciclu, putem fi siguri că știm despre ce este vorba în ciclul respectiv și suntem într-o poziție solidă pentru a face predicții despre ceea ce va urma.

Să trecem acum la ciclul Pluto-Eris. Am presupus că un ciclu bazat pe interacțiunea dintre corpurile numite după zeul lumii subterane și zeița discordiei ar trebui să fie în legătură cu teme dificile—și am avut dreptate. Actualul ciclu Pluto-Eris, care a început cu o singură conjuncție a celor două corpuri în 1756, pare să vorbească, printre altele, despre tema războiului global.

În articolul de față vom trece în revistă fazele acestui ciclu pe care le-am experimentat până în acum și vom vedea de ce sugerează că conflictul din Ucraina este doar cel mai recent conflict global dintr-o serie care datează din 1756.

Citește mai departe

Cu distructivul Pluto în zodia de aer a Vărsătorului, ne putem aștepta ca discursul despre schimbările climatice să capete tonuri din ce în ce mai apocaliptice. Grupul Interguvernamental de Experți privind Schimbările Climatice tocmai a publicat un alt raport care dă de gândit pe această temă, unul care este puțin probabil să calmeze temerile celor neliniștiți. Nu voi intra în detalii – BBC are un rezumat aici.

Ceea ce vreau să susțin în acest articol este că, într-un anumit sens, am mai fost aici. Schimbările climatice par a fi una dintre provocările cu care civilizațiile sunt nevoite să se confrunte în timpul Epocilor de Aer, perioade în care conjuncțiile lui Jupiter și Saturn se deplasează în semne de aer pentru intervale de aproximativ 200 de ani. Printre altele: dizolvarea structurilor rigide și a ierarhiilor; fluxul și fuziunea ideilor și informațiilor; molime transformatoare; evoluții intelectuale remarcabile; migrații în masă și mișcări de populație.

Nu este neapărat ca o Epocă de Aer să implice toate aceste tendințe pentru o anumită civilizație, însă ele se numără printre opțiunile din care aleg zeii.

Citește mai departe

Sunt multe răspunsuri la întrebarea: cât e ceasul? Unul dintre ele este: înainte de revoluție. Ultima dată când Pluto s-a deplasat prin Vărsător (1777-1798), lumea a asistat la Revoluția Franceză și la Revoluția Americană, a căror importanță nu mai are nevoie de nicio precizare. Pe parcursul tranzitului anterior (1532-1553), Reforma protestantă era în plină desfășurare, scindând creștinismul și remodelând harta politică și spirituală a Europei. Nu avem niciun motiv să bănuim că următoarele două decenii de Pluto în Vărsător vor fi mai puțin transformatoare.

În înțelegerea tipică a planetelor exterioare, revoluția în sensul de “a ieși în stradă” este atribuită lui Uranus, mai degrabă decât lui Pluto. Dar adevărul este că prezența lui Pluto în semnul Vărsătorului a coincis cu cele mai importante revoluții din istoria occidentală din ultimii 1.000 de ani. Vezi mai sus.

Rolul lui Pluto este de a demola și de a construi din nou, indiferent dacă obiectul vizat este un sistem de credințe, un individ, o relație sau o instituție. Putem oare dobândi o perspectivă mai profundă asupra procesului lui Pluto? Asupra modului în care deconstruiește și reconstruiește pentru a instiga schimbări fundamentale? Cred că putem: luând în considerare mișcarea sa prin termenele egiptene.

Este un subiect pe care l-am mai abordat înainte, în articolul meu din martie despre tranzitul lui Pluto prin termenele egiptene ale Capricornului. În acea prezentare am arătat cum pot fi văzuți ultimii 14 ani de istorie mondială prin prisma trecerii planetei pitice prin termenele egiptene ale Capricornului. Totul, de la criza creditelor ipotecare subprime, la președinția Trump, Primăvara Arabă, Covid-19, războiul din Ucraina, toate poartă semnătura termenului pe care l-a ocupat Pluto la momentul apariției lor.

Așadar, dacă vrem să știm cum se va desfășura viitoarea revoluție din Vărsător, ne putem uita după indicii la călătoria anterioară a lui Pluto prin cele cinci termene ale Vărsătorului. Chiar acum lucrez la un articol care va face exact acest lucru. Va apărea în acest buletin informativ sau, eventual, într-o altă publicație astrologică, în scurt timp. Între timp, am câteva gânduri despre momentul nostru actual, când suntem în pragul intrării lui Pluto în Vărsător.

Citește mai departe

Pe 3 ianuarie anul acesta, Pluto s-a strecurat discret în termenul egiptean al lui Marte din semnul Capricornului. La momentul respectiv, nu am acordat prea multă atenție acestei evoluții, dar am ajuns să înțeleg că a fost extrem de semnificativă. Călătoria planetei pitice prin cele cinci termene ale Capricornului are de spus o poveste dramatică: o saga a transformărilor societății care trece prin termenele lui Mercur, Jupiter, Venus, Saturn și Marte și care se întinde pe parcursul ultimilor 14 ani din istoria lumii. Se pare că am ajuns la deznodământul violent al poveștii.

Rolul lui Pluto este de a înfăptui transformarea prin dezlănțuirea forțelor tumultuoase ale lumii interlope. Tranzitele sale pot fi trăite ca niște apropieri dureroase de mortalitate, călătorii în Infern care trebuie să aibă loc pentru ca să fie înfăptuită renașterea. Poate însemna o moarte la propriu, dar mai adesea este vorba de un fel de moarte a ego-ului și de o confruntare provocatoare cu aspecte reprimate din noi înșine. În Gods of Change, Howard Sasportas l-a numit pe Pluto ” slujitorul întregirii” și a scris despre cum ne obligă să acceptăm “latura primitivă, instinctivă și neregenerată a naturii noastre”, încât să poată fi integrată în mod constructiv în psihic.

În astrologia mundană, semnul Capricornului, aparținând lui Saturn, este legat de guverne, tradiție și figuri de rang înalt din societate. Traversarea măcinătoare a lui Pluto prin acest semn a scos la iveală adevăruri profund incomode despre societățile noastre, inclusiv corupția din sistemul financiar, disparitățile rasiale și de gen omniprezente, violența sexuală și represiunea politică. A fost un proces dureros, dar necesar, unul supraîncărcat de puterile amplificatoare ale social media – și nu este nici pe departe terminat. Însă cercetările mele sugerează că putem înțelege mai bine ce s-a întâmplat luând în considerare cele cinci termene ale Capricornului.

Citește mai departe

Este globalizarea—interconectivitatea fără precedent a lumii noastre în ce privește comerțul, finanțele, comunicațiile și mobilitatea—pe cale de destrămare? Suntem pe cale de a deveni o societate cu adevărat globală sau lumea se fragmentează în grădini îngrădite? Ne vom unim sau ne separăm?

În ultimul meu articol am remarcat teama din media și cercurile de științe politice cu privire la aparentul declin al democrației, atât în Statele Unite, cât și în afara lor. Însă o altă îngrijorare, legată de asta, ocupă la fel de multe titluri în aceste zile: moartea globalizării.

În acest articol voi explora astrologia globalizării. În special, vom lua în considerare doi factori astrologici care vorbesc despre acest subiect: Epoca Aerului și incredibila astrologie a anului 2026, pe care marele și regretatul astrolog francez André Barbault a numit-o “cea mai frumoasă configurație a secolului XXI”.

Citește mai departe

Cele trei povești incluse în acest articol implică evenimente din viața unor persoane născute cu trigonul Soare-Neptun, deși în fiecare caz există o a treia planetă configurată la trigon, care demonstrează calități unice pentru fiecare dintre ele.

Aceste evenimente s-au petrecut în zilele în care Soarele și Neptun au fost, de asemenea, în trigon prin tranzit. Aspectele de tranzit care oglindesc aspectele natale într-un horoscop personal dat se numesc “tranzite recurente“. Spre deosebire de noțiunea convențională de tranzit în astrologie (adică o planetă în tranzit atinge un punct din zodiac în care face un aspect cu planeta natală a unei persoane), tranzitele recurente se referă la momentele în care un aspect planetar aflat într-o hartă natală dată se repetă într-o anumită zi pe cer.

Perioadele în care trigonul Soare-Neptun al unei persoane este declanșat de un tranzit recurent (două pe an) tind să reflecte modul în care aspectul funcționează în harta acelei persoane, de obicei sub forma unor evenimente din viața sa. Deoarece apar cu o asemenea frecvență, tranzitele operează adesea la un nivel foarte subtil. Cu toate acestea, deoarece nativii cu trigon Soare-Neptun își asumă roluri atât de romanțate în lume, din când în când perioadele de tranzit de recurență coincid cu evenimente majore din viața acestor persoane care par să le “definească” într-un fel.

Citește mai departe

Dacă ați urmărit știrile din ultima vreme, și chiar dacă nu ați făcut-o, este posibil să fi auzit zvonuri despre o catastrofă financiară iminentă. Niciun colț din lume nu este scutit acum de presiunile inflației și de problemele legate de lanțul de aprovizionare, dar epicentrul acestei catastrofe este Europa, devastată de război la margini și confruntată cu o iarnă fără energie.

Săptămâna aceasta, Rusia a întrerupt livrările de gaze către Europa, cerând încetarea sancțiunilor occidentale cu care se confruntă ca răspuns la invazia sa în Ucraina. Presiunea asupra companiilor energetice este uriașă – atât de mare încât comentatorii sugerează că ne aflăm în fața unei repetări a crizei financiare din 2008, în care guvernele au fost nevoite să salveze bănci inconștiente cu costuri publice uriașe…

Citește mai departe